Semnificatia cuvantului brand

Termenul brand are origini norvegiene, unde „brandr” înseamnă „a arde”. Termenul a început să fie folosit în engleză ca element care semnifică proprietatea—vitele erau marcate cu însemnul proprietarului. Până aici, nici o diferenţă notabilă între semnificaţiile brand/marcă (doar că branding însemna marcare cu un fier înroşit). Noţiunea a fost preluată la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a denumi produsele de pe raft. „Branded products” erau acele produse care purtau însemnul producătorului, şi care reprezenta mai mult decât un identificator—era o dovadă a calităţii, a unei experienţe garantate. Semnificaţia termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raţionale şi emoţionale între o organizaţie sau un produs şi publicul/publicurile acesteia. Nu există o definiţie unanim acceptată, însă redau mai jos definiţiile care îmi par esenţiale pentru a înţelege amploarea semnificaţiei termenului:O entitate vie, îmbogăţită sau diluată în timp, rezultatul cumulativ al unor mii de mici gesturi. Michael Eisner, CEO DisneyUn ansamblu de atribute tangibile şi intangibile, simbolizate printr-o marcă comercială (nume, logo etc.) care, exploatate corect, creează influenţă şi valoare. Termenul de valoare are diverse accepţiuni: promisiunea şi îndeplinirea unei experienţe (din perspectiva marketingului), garanţia unor câştiguri în viitor (din perspectiva managementului) sau este privit ca o componentă distinctă a proprietăţii intelectuale (perspectiva juridică).InterbrandBrandul este o înţelegere aproximativă (viscerală ), dar distinctă, a unei organizaţii, unui produs sau unui serviciu.Marty NeumeierUn brand este o colecţie de percepţii în mintea consumatorului.J. Garrityhttp://www.brandient.com/en/news_and_viewpoints/interviews_articles/brand_or_trademark.html%20-%209k

Ce poate comunica un brand?

In functie de evaluarea brandului si tinand cont de rezultatele adunate pe teren prin cercetarea de piata, se stabileste o strategie de comunicare ce include pe de o parte strategia de pozitionare a produsului in mintea consumatorului, crearea unei identitati pentru produs, gasirea atributelor si beneficiilor ce se vor comunica, si identificarea canalelor cele mai potrivite pentru comunicarea intregii strategii.

Iasul are un "brand"

Iaşi, 27 octombrie 2005 – Primul pas în construirea unui brand de oraş pentru Iaşi a fost făcut marţi, 25 octombrie 2005, într-o discuţie publică iniţiată de Grapefruit şi Prefectura Iaşi.Alături de organizatori, la discuţie au participat reprezentanţi ai Primăriei municipiului, ai Consiliului Local şi ai celui Judeţean, reprezentanţi ai marilor companii ieşene, oameni de cultură, artişti, reprezentanţii principalelor instituţii de învă, instituţii şi organizaţii non-profit, presa locală, scrisă şi audiovizuală. După o scurtă introducere în branding şi o prezentare a particularităţilor brandingului de loc, cei prezenţi au dezbătut procesul efectiv de lucru, potenţialele direcţii de dezvoltare ale brandului Iaşi, precum şi resursele necesare pe termen lung pentru un astfel de proiect.„Iaşul trebuie să-şi afirme prezenţa şi punctele tari într-un mod mult mai susţinut şi mai coerent decât a făcut-o până acum. Aceasta este o sarcină care priveşte toţi ieşenii, indiferent de domeniul lor de activitate sau de convingerile politice. În unire stă puterea”, a afirmat dl. Radu Prisăcaru, prefectul judeţului Iaşi, în încheierea evenimentului.Procesul va continua prin crearea unei asocieri formale, non-profit, între persoanele şi instituţiile interesante şi capabile să participe la efortul de branding de oraş, în vederea organizării, coordonării şi finanţării pe termen lung a proiectului.Grapefruit (http://www.grapefruit.ro/) este o agenţie de consultanţă pentru branding şi design interactiv, cu sediul în Iaşi, România. Printre clienţii agenţiei se numară Connex, Dacia, UPS, HP, Gândul, Eli Lilly, British Council şi International Corporate and Brand Identity Centre.

Cele mai tari branduri

Primele patru dintre cele mai puternice branduri globale depasesc ca valoare PIB-ul Romaniei. Aproape trei sferturi din valoarea bunurilor de lux rezida in marca sub care sunt comercializate. Brandurile sau marcile, fie ca simbolizeaza companii ori produse ale acestora, sunt astazi unanim recunoscute in lumea afacerilor ca surse vitale de putere si valoare economica. Un studiu realizat in 2000 arata ca, in cazul celor mai performante 20 de companii din lume, doar o cincime din resursele acestora erau de natura tangibila, restul constand in active netangibile, intre care si marcile. Nu in toate sectoarele economice, insa, contributia brandului la crearea valorii produselor este la fel de importanta. Compania Interbrand, care este probabil cea mai inalta autoritate in materie, a stabilit ca aportul marcii la valoarea produsului variaza de la aproape zero in cazul utilitatilor, la 10% pentru industria farmaceutica, 20% pentru IT, 30% pentru industria automobilelor si pentru serviciile financiare, 55% pentru industria alimentara si a bauturilor si 70% pentru sectorul bunurilor de lux. Oricum, dezvoltarea propriei marci a devenit o preocupare legitima pentru toate companiile, indiferent de marime sau domeniu. Avand ca model de inspiratie strategia urmata de Orange pentru (re)constructia brandului, 13 companii de utilitati de pe batranul continent, ale caror marci sunt evaluate cumulat la sase miliarde de euro, aspira sa creeze, in perioada 2005-2008, o marca unica, paneuropeana. Investitia initiala pentru acest proiect este estimata la 200-300 milioane de euro, iar costurile anuale, la 50-100 milioane dolari. O asemenea investitie se justifica atunci cand brandul genereaza reputatie, adauga valoare si sporeste vanzarile. Cele mai performante companii ale ultimului deceniu, precum sunt Dell, Vodafone ori General Electric, isi datoreaza buna parte din succes strategiei de dezvoltare a brandului. Pornind de la metoda utilizata de Interbrand pentru evaluarea marcilor, revista Business Week alcatuieste anual un top al celor mai puternice 100 de branduri globale. Eligibile sunt numai marcile a caror valoare este evaluata la cel putin un miliard de dolari si care indeplinesc inca doua conditii. Prima, sa opereze cu adevarat la nivel global, ceea ce trebuie demonstrat prin obtinerea a cel putin o treime din venituri pe piete aflate in afara tarii de origine. Astfel, dupa ce s-a repliat masiv catre piata interna, corporatia americana AT&T a fost scoasa din top; dimpotriva, prin extinderea operatiilor pe noi piete, Vodafone si T-Mobile sunt foarte aproape de a fi incluse in ierarhie. A doua conditie consta in publicarea datelor legate de operatiile financiare si de marketing, criteriu pe care companii faimoase, ca de pilda Visa, BBC ori Mars, nu-l satisfac. Metoda de calcul pentru valoarea marcilor clasificate ia drept baza totalul vanzarilor realizate, in functie de care se estimeaza cifra vanzarilor pentru perioada urmatoare. Din aceasta se scad costurile de capital care privesc activele tangibile (utilaje, instalatii, materii prime, resurse financiare etc.). Intr-o a doua etapa, se folosesc datele obtinute prin sondarea clientilor, pentru ca partea de vanzari datorate brandului sa fie separata de incasarile legate de detinerea altor active netangibile (licente de fabricatie si de distributie, profesionalismul si devotamentul angajatilor, serviciile pentru clienti etc.). In final, valoarea brandului este ajustata cu un coeficient de risc generat de intersectia a sapte factori, intre care pozitia brandului pe piata, stabilitatea lui, capacitatea de a surmonta barierele culturale. In topul anului 2003, doua treimi dintre brandurile listate de Business Week sunt americane, alte 35 de marci provenind din Japonia (7), Germania (6), Marea Britanie (5), Franta (5), Italia (2), Olanda (2), Suedia (2), Elvetia (2), Finlanda (1), Coreea de Sud (1) si Insulele Bermude (cu Bacardi), in vreme ce Shell este creditat cu origine anglo-olandeza. Cel mai bine reprezentate domenii sunt cele legate de bunurile si serviciile alimentare (de la cafea si ciocolata la bauturi alcoolice si de la lanturi de magazine la cele de fast-food-uri), cu un total de 23 de branduri. Urmeaza tehnologia informatiei si a comunicatiilor (cu 16 marci), industria automobilului (8), industria farmaceutica si a cosmeticelor (8), bancile si serviciile financiare (7). Grupul celor peste zece marci de lux clasificate este singurul in care europenii domina net prin branduri originare in Italia, Franta, Germania si Elvetia. Ierarhia valorica stabilita de Business Week este confirmata de sondajul realizat de Center on Global Leadership, care a investigat perceptia catorva sute de manageri, grupati in trei esantioane nationale, asupra fortei brandurilor globale. Marcile indicate de manageri drept cele mai puternice se regasesc in primele zece listate de Business Week, cu Coca-Cola in frunte, care este chiar mai pregnant valorizata de germani si sud-coreeni decat de americani. http://www.clubafaceri.ro/info_stiri/2003/10/08/216/Cele+mai+tari+100+de+marci+din+lume.html - 57k - - 57k -

Efectele emigrarii fortei de munca asupra copilului

Plecarea romanilor la munca in strainatate a luat amploare. Dupa entuziasmul initial al exodului, au inceput sa-si arate coltii si "efectele adverse": dificultati de readaptare, probleme cu familia, divorturi, copii lasati de izbeliste.Si inainte de '89 romanii au muncit in strainatate: la sondele libienilor, pe santierele de constructii din Israel, in Angola etc., peste tot unde au fost si-au demonstrat profesionalismul. Dupa '90 insa, au plecat multi - cei supraspecializati ori studentii eminenti, in asa-numitul exod al creierelor, dar si pentru munci solicitante ori pe care occidentalii le refuza. Si-au calcat pe orgolii si culeg capsunile spaniolilor, construiesc case israelienilor, acorda asistenta medicala calificata britanicilor ori ingrijesc de batranii suferinzi si neputinciosi ai italienilor... Cum romanii sunt seriosi, harnici si dornici de castig, multe guverne au incheiat acoduri cu guvernul roman, stabilind contingentele de lucratori care pot munci in tarile respective (cu ocazia asta li s-au recunoscut si unele drepturi privitoare la plati si asigurarile sociale si de sanatate), lucru ce a incurajat migrarea fortei de munca. Pe de alta parte, foarte multi muncesc ilegal in strainatate. Sate intregi s-au golit de barbati ori de femei in puterea varstei, numarul celor care muncesc legal sau ilegal peste granite fiind estimat la 2-2,5 milioane. Migratia fortei de munca se concentreaza in zona Moldovei. De aceea, pare firesc demersul Asociatiei Alternative Sociale din Iasi de a evalua efectele pe care le are plecarea romanilor la munca in strainatate asupra propriilor familii. Cu sprijin financiar olandez, asociatia a realizat studiul "Singur acasa". Acesta evidentiaza cauzele emigrarii, creioneaza portretul- robot al celui care pleaca, explica sociologic fenomenul migrarii. Studiul a fost realizat in randul elevilor cu varste intre 10 si 19 ani din satul Raducaneni si in municipiul Iasi.De ce pleaca romanii? Din cauza stadiului in care se afla economia Romaniei de azi, a salariilor si pensiilor de mizerie. Autorii studiului preiau informatia avansata de analisti economici, potrivit careia "jumatate din saracii Romaniei nu sunt dintre exclusii sociali (someri, bolnavi cronici, persoane cu dizabilitati) ori semiexclusi (pensionari); ei sunt oameni care au slujbe stabile, dar atat de prost retribuite, incat nu isi pot acoperi necesitatile elementare de viata". Cum rezolvarea nu prea se intrevede si cum nu toata lumea e capabila si poate sa lucreze in slujba multinationalelor, singura scapare imediata este fuga in afara granitelor. Daca aici, pentru un post in agricultura ori in constructii, romanul obtine un salariu de subzistenta, in Occident, pentru aceeasi munca prestata, primeste un salariu care-i permite sa traiasca linistit in tara intre sase si noua luni. Cauzele migrarii Sociologul Gabriela Irimescu, autorul studiului Singur acasa, considera ca la baza fenomenului migrarii stau factori economici si sociali:- lipsa unui loc de munca sau dorinta de a gasi unul mai bun;- lipsa banilor;- lipsa locuintei (in mediul urban);- dorinta de a oferi familiei o viata mai buna; - convingerea ca munca este recompensata la adevarata valoare;- imitatia sociala (exemplele de suc­ces lucreaza la nivelul individului); - conflictele din familie.Portret-robot al romanului care pleaca: - Are intre 25 si 45 ani.- E femeie, in majoritatea cazurilor.- Are doi sau trei copii.- Provine, in general, din familii organizate.- Familia sa se confrunta cu probleme financiare, dar fara sa fie sub limita saraciei. Asadar, se observa o schimbare de roluri: femeia este cea care pleaca si isi gaseste mai usor de lucru, de regula in domeniul sanitar ori in agricultura. Pe de alta parte, sexul si varsta copilului influenteaza decizia parintelui de a pleca. Astfel, se decid mai usor sa emigreze cei care au fete la gimnaziu ori la liceu, pe considerentul ca fetele sunt mai putin inclinate spre lucruri rele. Se intalnesc si cazuri in care ambii parinti pleaca. Pentru muncile sezoniere din agricultura contractele sunt de trei-sase luni, iar pentru altele, intelegerile se intind pana la trei ani. Potrivit studiului, cei din mediul rural nu lipsesc de obicei mai mult de un an de acasa, insa orasenii raman si trei ani. In principiu, daca pleaca ambii parinti, perioada e mai mare. Si cu cat absenta parintelui/parintilor se prelungeste, cu atat efectele asupra copiilor vor fi mai profunde.http://zf.ro/articol_129091/florin_pogonaru__mana_invizibila_si_criza_mainii_de_lucru.html%20-%2032k