Semnificatia cuvantului brand

Termenul brand are origini norvegiene, unde „brandr” înseamnă „a arde”. Termenul a început să fie folosit în engleză ca element care semnifică proprietatea—vitele erau marcate cu însemnul proprietarului. Până aici, nici o diferenţă notabilă între semnificaţiile brand/marcă (doar că branding însemna marcare cu un fier înroşit). Noţiunea a fost preluată la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a denumi produsele de pe raft. „Branded products” erau acele produse care purtau însemnul producătorului, şi care reprezenta mai mult decât un identificator—era o dovadă a calităţii, a unei experienţe garantate. Semnificaţia termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raţionale şi emoţionale între o organizaţie sau un produs şi publicul/publicurile acesteia. Nu există o definiţie unanim acceptată, însă redau mai jos definiţiile care îmi par esenţiale pentru a înţelege amploarea semnificaţiei termenului:O entitate vie, îmbogăţită sau diluată în timp, rezultatul cumulativ al unor mii de mici gesturi. Michael Eisner, CEO DisneyUn ansamblu de atribute tangibile şi intangibile, simbolizate printr-o marcă comercială (nume, logo etc.) care, exploatate corect, creează influenţă şi valoare. Termenul de valoare are diverse accepţiuni: promisiunea şi îndeplinirea unei experienţe (din perspectiva marketingului), garanţia unor câştiguri în viitor (din perspectiva managementului) sau este privit ca o componentă distinctă a proprietăţii intelectuale (perspectiva juridică).InterbrandBrandul este o înţelegere aproximativă (viscerală ), dar distinctă, a unei organizaţii, unui produs sau unui serviciu.Marty NeumeierUn brand este o colecţie de percepţii în mintea consumatorului.J. Garrityhttp://www.brandient.com/en/news_and_viewpoints/interviews_articles/brand_or_trademark.html%20-%209k