Dezvoltarea durabilă

Motto:‘’Omul nu poate să supravieţuiască fără natură, pe când natura poate exista şi fără prezenţa oamenilor’’.

Scurt istoric al dezvoltării durabile

Conceptul a fost legat iniţial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insuşi este foarte tânăr şi s-a impus in vara lui 1992, după Conferinţa privind mediul si dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleacă de la ideea că activităţile umane sunt dependente de mediul inconjurător şi de resurse. Sănătatea, siguranţa socială şi stabilitatea economică a societăţii sunt esenţiale in definirea calităţii vieţii.

Discuţiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au pornit la inceputul anilor ‘70. În 1972, Conferinţa privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată in mod serios problema deteriorării mediului inconjurător in urma activităţilor umane, ceea ce pune in pericol insuşi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, după o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Doi ani mai târziu, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Convenţia de la Viena se incearcă găsirea unor soluţii pentru reducerea consumului de substanţe care dăunează stratului protector de ozon care inconjoară planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobâl, apare aşa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care dă şi cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile. Totodată, raportul admitea ca dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incât să se potrivească cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurător şi de resursele planetei.În finalul raportului, comisia susţinea necesitatea organizării unei conferinţe internationale asupra dezvoltării durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanţi din aproximativ 170 de state. In urma intâlnirii, au fost adoptate mai multe convenţii, referitoare la schimbările de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrişărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susţinere a dezvoltării durabile,

La 10 ani de la Conferinţa de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă.

Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.

Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.

Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

Dezvoltarea durabilă-probleme şi preocupări specifice situaţiei

din România

O serie de aspecte care ţin de aplicarea preceptelor dezvoltării durabile nu figurează în Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene întrucât problemele respective au fost depăşite de ţările care formeaza nucleul central al UE cu multe decenii în urmă şi deci nu mai constituie obiectul unei preocupări prioritare. În cazul României însă există indicatori (ex. structura proprietăţilor agricole, accesul la apa potabilă şi canalizare, infrastructura transporturilor, eficienţa energetică şi consumul de resurse raportat la PIB, productivitatea muncii, starea generală de sănătate, calitatea formării profesionale etc.) care o plasează înca la un nivel inferior faţă de majoritatea ţărilor membre ale UE. Aceasta secţiune este consacrată tocmai elucidării unor asemenea probleme ce se cer rezolvate paralel si simultan cu efortul de a realiza o conformitate deplină cu normele şi standardele Uniunii Europene.

Realizarea obiectivelor Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a României poate fi influenţată de apariţia unor perturbări generate de factori interni sau externi. Unele dintre aceste eventualităţi pot fi prevăzute, dar impactul lor este dificil de evaluat si prognozat,cantitativ sau ca eşalonare în timp.Modelul propus pe termen lung este unul potenţial, dinamica dezvoltării fiind dependenţa, într-o anumită măsura, de disponibilitatea resurselor şi de conjuncturi.Devieri majore ale politicilor naţionale de la obiectivele si angajamentele asumate de România ca stat membru al UE sunt puţin probabile, dar sunt posibile anumite întârzieri sau necorelări în implementarea acestora.