Martisorul, traditie si legenda

Martisorul, un obicei pagan de pe vremea dacilor si romanilor. Descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani.. Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse arata ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi erau atarnate de crengile lor. Pe vremea romanilor Martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica. Simbolul impletirii rosu-alb se intalneste si in traditiile orientale, rosul simbolizand principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva. Martisorul este, insa, un simbol specific romanilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, odata cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii de la inceputul secolului nu ii prea dadeau sanse de supravietuire. Traditia Martisorului la sate Din batrani se spune ca dupa cum este vremea in prima zi a lui martie, asa va fi toata primavara, dar si vara. De aceasta zi se leaga "martisorul" - obiceiul care da numele lunii. Dupa credinta populara, cine poarta martisor va fi sanatos si va avea noroc. Martisorul era alcatuit pe vremuri din doua fire de lana, unul alb si unul rosu sau negru, fire care simbolizau cele doua anotimpuri. Acest snurulet era facut de femei, care il legau la gatul si la mana copiilor. Insa nu doar copiii purtau martisorul, ci si tinerii si adultii. Mai mult, snuruletul ce vestea primavara era legat si la coarnele vitelor din gospodarie sau la poarta grajdului, pentru a proteja gospodaria. In timpurile de demult, aceasta zi era inceput de an, moment in care crestea necesitatea oamenilor de a se proteja. Ulterior, de acest snurulet rosu cu alb a fost agatata o moneda de argint sau de aur, sau chiar un medalion, indeplinind functia de talisman. Martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea. Monedele desprinse de pe snurulet erau pastrate pana la Sf. Gheorghe, cand fetele isi cumparau cu ele cas proaspat si vin rosu, pentru a fi imbujorate precum vinul si albe precum casul. Conform unei alte traditii se spune ca in ziua de 1 martie fetele trebuie sa se spele cu apa obtinuta din zapada, pentru a avea tenul curat si luminos. In satele transilvanene martisorul se agata si la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viata, puterea regeneratoare care se crede ca ar fi stimulata prin insasi "culoarea vietii". Cei din Bihor cred ca apa de ploaie adunata la 1 Martie, ii va face mai frumosi si sanatosi daca se spala cu ea. In Banat fetele aduna stropi de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, ca sa se spele pe obraji, rostind un desc⮴ec, al "dragobetului de dragoste" care suna astfel: "Floare de fraga/Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga./Uraciunile sa le desparti" In Dobrogeamartisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie mare si inaripat. Martisorul era un dar ce-si trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit. Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii. http://www.ele.ro/articol_2279.html

Semnificatia cuvantului brand

Termenul brand are origini norvegiene, unde „brandr” înseamnă „a arde”. Termenul a început să fie folosit în engleză ca element care semnifică proprietatea—vitele erau marcate cu însemnul proprietarului. Până aici, nici o diferenţă notabilă între semnificaţiile brand/marcă (doar că branding însemna marcare cu un fier înroşit). Noţiunea a fost preluată la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a denumi produsele de pe raft. „Branded products” erau acele produse care purtau însemnul producătorului, şi care reprezenta mai mult decât un identificator—era o dovadă a calităţii, a unei experienţe garantate. Semnificaţia termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raţionale şi emoţionale între o organizaţie sau un produs şi publicul/publicurile acesteia. Nu există o definiţie unanim acceptată, însă redau mai jos definiţiile care îmi par esenţiale pentru a înţelege amploarea semnificaţiei termenului:O entitate vie, îmbogăţită sau diluată în timp, rezultatul cumulativ al unor mii de mici gesturi. Michael Eisner, CEO DisneyUn ansamblu de atribute tangibile şi intangibile, simbolizate printr-o marcă comercială (nume, logo etc.) care, exploatate corect, creează influenţă şi valoare. Termenul de valoare are diverse accepţiuni: promisiunea şi îndeplinirea unei experienţe (din perspectiva marketingului), garanţia unor câştiguri în viitor (din perspectiva managementului) sau este privit ca o componentă distinctă a proprietăţii intelectuale (perspectiva juridică).InterbrandBrandul este o înţelegere aproximativă (viscerală ), dar distinctă, a unei organizaţii, unui produs sau unui serviciu.Marty NeumeierUn brand este o colecţie de percepţii în mintea consumatorului.J. Garrityhttp://www.brandient.com/en/news_and_viewpoints/interviews_articles/brand_or_trademark.html%20-%209k

Ce poate comunica un brand?

In functie de evaluarea brandului si tinand cont de rezultatele adunate pe teren prin cercetarea de piata, se stabileste o strategie de comunicare ce include pe de o parte strategia de pozitionare a produsului in mintea consumatorului, crearea unei identitati pentru produs, gasirea atributelor si beneficiilor ce se vor comunica, si identificarea canalelor cele mai potrivite pentru comunicarea intregii strategii.

Iasul are un "brand"

Iaşi, 27 octombrie 2005 – Primul pas în construirea unui brand de oraş pentru Iaşi a fost făcut marţi, 25 octombrie 2005, într-o discuţie publică iniţiată de Grapefruit şi Prefectura Iaşi.Alături de organizatori, la discuţie au participat reprezentanţi ai Primăriei municipiului, ai Consiliului Local şi ai celui Judeţean, reprezentanţi ai marilor companii ieşene, oameni de cultură, artişti, reprezentanţii principalelor instituţii de învă, instituţii şi organizaţii non-profit, presa locală, scrisă şi audiovizuală. După o scurtă introducere în branding şi o prezentare a particularităţilor brandingului de loc, cei prezenţi au dezbătut procesul efectiv de lucru, potenţialele direcţii de dezvoltare ale brandului Iaşi, precum şi resursele necesare pe termen lung pentru un astfel de proiect.„Iaşul trebuie să-şi afirme prezenţa şi punctele tari într-un mod mult mai susţinut şi mai coerent decât a făcut-o până acum. Aceasta este o sarcină care priveşte toţi ieşenii, indiferent de domeniul lor de activitate sau de convingerile politice. În unire stă puterea”, a afirmat dl. Radu Prisăcaru, prefectul judeţului Iaşi, în încheierea evenimentului.Procesul va continua prin crearea unei asocieri formale, non-profit, între persoanele şi instituţiile interesante şi capabile să participe la efortul de branding de oraş, în vederea organizării, coordonării şi finanţării pe termen lung a proiectului.Grapefruit (http://www.grapefruit.ro/) este o agenţie de consultanţă pentru branding şi design interactiv, cu sediul în Iaşi, România. Printre clienţii agenţiei se numară Connex, Dacia, UPS, HP, Gândul, Eli Lilly, British Council şi International Corporate and Brand Identity Centre.

Cele mai tari branduri

Primele patru dintre cele mai puternice branduri globale depasesc ca valoare PIB-ul Romaniei. Aproape trei sferturi din valoarea bunurilor de lux rezida in marca sub care sunt comercializate. Brandurile sau marcile, fie ca simbolizeaza companii ori produse ale acestora, sunt astazi unanim recunoscute in lumea afacerilor ca surse vitale de putere si valoare economica. Un studiu realizat in 2000 arata ca, in cazul celor mai performante 20 de companii din lume, doar o cincime din resursele acestora erau de natura tangibila, restul constand in active netangibile, intre care si marcile. Nu in toate sectoarele economice, insa, contributia brandului la crearea valorii produselor este la fel de importanta. Compania Interbrand, care este probabil cea mai inalta autoritate in materie, a stabilit ca aportul marcii la valoarea produsului variaza de la aproape zero in cazul utilitatilor, la 10% pentru industria farmaceutica, 20% pentru IT, 30% pentru industria automobilelor si pentru serviciile financiare, 55% pentru industria alimentara si a bauturilor si 70% pentru sectorul bunurilor de lux. Oricum, dezvoltarea propriei marci a devenit o preocupare legitima pentru toate companiile, indiferent de marime sau domeniu. Avand ca model de inspiratie strategia urmata de Orange pentru (re)constructia brandului, 13 companii de utilitati de pe batranul continent, ale caror marci sunt evaluate cumulat la sase miliarde de euro, aspira sa creeze, in perioada 2005-2008, o marca unica, paneuropeana. Investitia initiala pentru acest proiect este estimata la 200-300 milioane de euro, iar costurile anuale, la 50-100 milioane dolari. O asemenea investitie se justifica atunci cand brandul genereaza reputatie, adauga valoare si sporeste vanzarile. Cele mai performante companii ale ultimului deceniu, precum sunt Dell, Vodafone ori General Electric, isi datoreaza buna parte din succes strategiei de dezvoltare a brandului. Pornind de la metoda utilizata de Interbrand pentru evaluarea marcilor, revista Business Week alcatuieste anual un top al celor mai puternice 100 de branduri globale. Eligibile sunt numai marcile a caror valoare este evaluata la cel putin un miliard de dolari si care indeplinesc inca doua conditii. Prima, sa opereze cu adevarat la nivel global, ceea ce trebuie demonstrat prin obtinerea a cel putin o treime din venituri pe piete aflate in afara tarii de origine. Astfel, dupa ce s-a repliat masiv catre piata interna, corporatia americana AT&T a fost scoasa din top; dimpotriva, prin extinderea operatiilor pe noi piete, Vodafone si T-Mobile sunt foarte aproape de a fi incluse in ierarhie. A doua conditie consta in publicarea datelor legate de operatiile financiare si de marketing, criteriu pe care companii faimoase, ca de pilda Visa, BBC ori Mars, nu-l satisfac. Metoda de calcul pentru valoarea marcilor clasificate ia drept baza totalul vanzarilor realizate, in functie de care se estimeaza cifra vanzarilor pentru perioada urmatoare. Din aceasta se scad costurile de capital care privesc activele tangibile (utilaje, instalatii, materii prime, resurse financiare etc.). Intr-o a doua etapa, se folosesc datele obtinute prin sondarea clientilor, pentru ca partea de vanzari datorate brandului sa fie separata de incasarile legate de detinerea altor active netangibile (licente de fabricatie si de distributie, profesionalismul si devotamentul angajatilor, serviciile pentru clienti etc.). In final, valoarea brandului este ajustata cu un coeficient de risc generat de intersectia a sapte factori, intre care pozitia brandului pe piata, stabilitatea lui, capacitatea de a surmonta barierele culturale. In topul anului 2003, doua treimi dintre brandurile listate de Business Week sunt americane, alte 35 de marci provenind din Japonia (7), Germania (6), Marea Britanie (5), Franta (5), Italia (2), Olanda (2), Suedia (2), Elvetia (2), Finlanda (1), Coreea de Sud (1) si Insulele Bermude (cu Bacardi), in vreme ce Shell este creditat cu origine anglo-olandeza. Cel mai bine reprezentate domenii sunt cele legate de bunurile si serviciile alimentare (de la cafea si ciocolata la bauturi alcoolice si de la lanturi de magazine la cele de fast-food-uri), cu un total de 23 de branduri. Urmeaza tehnologia informatiei si a comunicatiilor (cu 16 marci), industria automobilului (8), industria farmaceutica si a cosmeticelor (8), bancile si serviciile financiare (7). Grupul celor peste zece marci de lux clasificate este singurul in care europenii domina net prin branduri originare in Italia, Franta, Germania si Elvetia. Ierarhia valorica stabilita de Business Week este confirmata de sondajul realizat de Center on Global Leadership, care a investigat perceptia catorva sute de manageri, grupati in trei esantioane nationale, asupra fortei brandurilor globale. Marcile indicate de manageri drept cele mai puternice se regasesc in primele zece listate de Business Week, cu Coca-Cola in frunte, care este chiar mai pregnant valorizata de germani si sud-coreeni decat de americani. http://www.clubafaceri.ro/info_stiri/2003/10/08/216/Cele+mai+tari+100+de+marci+din+lume.html - 57k - - 57k -